Când vorbim despre Alba Iulia, ne gândim la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, la Cetatea de tip Vauban „Alba Carolina”, la Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria din data de 15 octombrie 1922, dar şi la Catedrala Reîntregirii, un așezământ binecuvântat, încărcat de spiritualitate şi de istorie. Catedrala ortodoxă din Alba Iulia, cunoscută sub numele de Catedrala Încoronării sau Catedrala Reîntregirii Neamului, este un simbol nu doar pentru clerul şi credincioşii Arhiepiscopiei Alba Iulia, ci şi pentru întreaga ţară, strălucind în fruntea bisericilor româneşti, „ca o mamă între fiicele ei”.

Construcţia catedralei a durat mai puțin de un an. Piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921, în a doua zi de Paşti. Edificiul bisericesc în formă de cruce greacă înscrisă are o suprafaţă de 750 mp şi o înălţime de 40 m, fiind încadrată de o incintă dreptunghiulară, vegheată de turnul-clopotniţă, înalt de 58 m. Lucrările s-au desfăşurat bine şi repede. Astfel, la 8 septembrie 1921 s-a montat crucea pe turla bisericii, iar la 1 decembrie au fost demontate schelele. Din punct de vedere arhitectural, edificiul se încadrează în curentul artistic promovat de arhitectul Ioan Mincu, curent inspirat din arhitectura medievală românească, cu precădere din cea brâncovenească.

Ca orice locaş de cult, după terminarea lucrărilor de construcție, biserica a primit pecetea sfinţeniei, dăruită prin arhierei. O filă din istoria Bisericii din Ardeal s-a petrecut la data de 8 octombrie 1922 la Alba Iulia, când Catedrala a îmbrăcat haine de sărbătoare, gătindu-se ca o mireasă a lui Hristos. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Nicolae Bălan, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Gurie Grosu, Arhiepiscocul Basarabiei, Preasfinţitul Vartolomei Stănescu, episcopul Râmnicului, Preasfinţitul Nicolae Ivan, episcopul Vadului Feleacul