În atmosfera generală blurată din Europa, interese complexe fac posibilă reapariţia unui „conservatorism de grotă" înecăcios ca un trabuc la micul dejun, dar în spatele căruia se intuieşte aplombul şi viteza iederei care invadează un edificiu surpat. Virulent, atoate acuzator Vaclav Klaus aruncă dinspre Londra (Conservative Renewal Conference 2013) către Continent, discursul programatic: „Reînnoire sau întoarcere?”.
El indică "soluţia" desfiinţării Uniunii şi revenirea la statul naţional "deplin", verificat în Istorie. Ar părea un eveniment de serie cu impact de zero virgulă ca atâtea altele.
Şi, totuşi, prin structură, argumentaţie şi plasament, atacul fostului premier şi preşedinte ceh la adresa UE şi a filosofiei ei subiacente, poate constitui un catalizator precis al euroscepticismului. Specialiştii EQ vor sesiza potenţialul persuasiv al demersului.
Klaus se poziţionează ca reper al "antieuropeismului" pe care-l încearcă să-l fixeze şi în ocazii anterioare celei descrise: "Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice. Europeiştii cred (...) că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi."("Ce este europeismul?).
Evident,"europeismul"-sesizaţi rezonanţa ironică a conceptului speculativ - ce pare un soi de dictatură a elitelor, va trebui să dea seama în viziunea politicianului ceh, pentru toate frustrările şi neîmplinirile unei Europe încă instabile economic, dar profund democratice în orice caz. În momente de confuzie, solidaritatea se frânge mai usor. Iluzia soluţiei indiv
