Tocmai ce s-a împlinit o săptămână de la vizita de lucru efectuată pe şantierul de la Teatrul Tineretului de Eugen Ursu, boss-ul de la SC EURODIDACTICA SRL, furnizorul scaunelor. Neţinut la curent cu ce mai apare în cotidianul „Ceahlăul” (marcă înregistrată) şi săptămânalul „Mesagerul de Neamţ”, nu ştia că scaunele din stal au fost apreciate drept „peste aşteptări”. Cele pentru loje au rămas în faza cunoscută deja publicului. La despărţire, dând noroc, Ursu a strâns mâna într-un mod aparte, specific masonilor. Întrebat de apartenenţă şi rang, a luat-o din loc aproape ca un avion cu reacţie în forţajul decolării. Eugen Ursu a plecat, la fel şi arh. Smărăndiţa Gâlea, şefa de proiect, dar nu înainte de a insista pe faptul că EURODIDACTICA a livrat scaune şi pentru Filarmonica din Braşov (obiectiv prezentat şi lăudat pentru proiectul de acustică). De fapt, insistenţa seamănă a autodenunţ de combinaţie politică. Operaţiunea de la Braşov este ulterioară câştigării licitaţiei de la Piatra Neamţ şi nu are cum fi o referinţă de portofoliu, mai cu seamă în condiţiile în care primarul Scripcaru e coleg de partid cu primarul Ştefan. Nemțean de-al nostru din Doljești. În regim de haz de necaz, una dintre soluţiile propuse de prietenii teatrului pentru a împlini parţial destinaţia scaunelor ratate este în foto 1, astfel încât comparaţia din foto 2 să fie în favoarea chinezăriilor îmbunătăţite. Mai gravă, peste problema de înălţime, este „verticalizarea” absolută a spătarului şi ce se întâmplă dacă şezi ceva timp pe un asemenea scaun. Legat de efecte, am solicitat o opinie de specialist cunoscutului reumatolog şi consilier local Valeriu Andriţa. A răspuns în felul următor: „Se poate face cifoză de coloană. E o suferinţă de sus până jos. Nu e o poziţie corectă. De scaunele de la teatru întrebaţi?… Nu comentez”. Înţelegând sensibilitatea subiectului, am cerut şi părerea unui ortoped