Descentralizarea este necesară. Subsidiaritate înseamnă, am învăţat de la UE, că decizia este cu atât mai eficientă cu cât este luată de cei pe care-i afectează. N-o să fie niciodată eficientă o decizie luată din scaune ministeriale pentru locuitorii unui colţ de ţară
Cheltuirea propriilor bani este mai corectă şi fără fraude, dacă există şi decizia în mâna celui care obţine banii. Separarea clară a responsabilităţilor şi resurselor, astfel încât să nu mai existe transferuri de la bugetul central către cele locale este de dorit.
Dacă există primării care nu fac faţă cheltuielilor, să se unească cu altele mai mari, astfel încât să ajungem la o normă de 8-10.000 locuitori pe primărie autonomă financiar şi funcţional.
Responsabilităţile judeţelor să fie date regiunilor, care vor consuma resurse mult mai puţine, astfel încât, în timp, judeţele să dispară, să rămână doar trei paliere administrative: primării, regiuni, administraţia centrală.
Actuala putere este în situaţia optimă de a duce la bun sfârşit procesul de descentralizare, având 70% în parlament. Dacă nu se face acum, cine ştie când va mai exista o astfel de majoritate. Regretabil este faptul că nu există o dezbatere publică, totul se decide în spatele uşilor închise, între Dragnea şi Iohannis, iar opinia publică află post-factum, când totul s-a decis deja.
În învăţământ descentralizarea este necesară dar periculoasă, dacă nu există mecanisme de control şi supervizare care să ţină cont de interesul naţional.
O primă măsură anunţată deja de premierul Ponta ar fi trecerea salarizării personalului nedidactic din învăţământ la primării, din resursele acestora. De la bugetul central vor fi plătiţi doar profesorii, prevederea urmând să fie prinsă în bugetul pe 2014.
Lipsa banilor şi scăderea încasărilor la buget dă fiori guvernanţilor şi caută tot felul de măsuri, care mai de