- Cultural - nr. 197 / 9 Octombrie, 2013 Cine va citi cele de mai jos sa mearga cel putin o data pe luna la slujba, la Biserica Ortodoxa, si sa nu vorbeasca de rau pe nimeni. Lumea asta trecatoare nu are bucurie. Aceasta de mai jos este bucurie. In anul 1989, am facut mai multe fagaduinte (mi-am propus) sa merg in fiecare duminica la slujba, pe celelalte nu le mai spun, ca sa nu ma laud mai mult. Dupa o pregatire mare, in luna aprilie ’90, m-am impartasit, la Biserica Ortodoxa "Sf. Nicolae”. Am simtit o miscare deosebita a impartasaniei, a inceput sa radieze o mare bucurie din impartasanie. Dupa ce am inghitit am simtit in mine un cilindru de bucurie mare timp de 1/2 sec., f 6 cm, 140 cm. Cam de 30 de ani nu m-am impartasit. In 29.04.90, m-am dus la Biserica Ortodoxa "Sf. Apostoli Petru si Pavel”. Aici am facut semnul crucii cum trebuie (pana aici il faceam roata). Am simtit intepaturi, deshidratare si "tocarea” muschilor in trup. Dupa disparitia acestora am vazut de doua ori in dreapta altarului doi cilindri 1.2 m, f 0,3 m, de culoarea fumului, trecand unul pe langa altul, numai cat am facut semnul crucii. Apoi de doua ori in stanga altarului, o lupta intre doua valuri de culoarea fumului 1,2 m si h 0,8 m. Am vazut unghiul, eram incadrat in el, inclinatia era de 30°l laturilor de 10 m, grosimea laturilor de 10 cm, cu globule albe in interiorul laturilor. A intrat un izvor de bucurie mare prin mana pana la inima, in jurul mainii am vazut trei lumini sub forma de panglici de 2 x 0,5 cm, toate le-am vazut de doua ori, numai cat faceam semnul crucii. Acasa am avut cel mai urat vis cu serpi. In 06.05.’90, la Biserica "Sf. Nicolae”, de la inceputul pana aproape de sfarsitul slujbei a fost izvorul de bucurie si deschiderea vazduhului de o suta metri. La 1/2 ora inainte de sfarsitul slujbei au fost mai puternice cele de mai sus. Capul se misca (mai mult in minte). Toate ob