Când zici preşedinţia ţării, ai reflex, cu un soi de sacralitate, în faţa ochilor instituţia reprezentativă a naţiunii tale, un templu al instituţionalităţii şi democraţiei, în care veghează la stabilitate şi oficiază omul ales de popor, deţinătorul magistraturii supreme în stat. Nu cred că, în ipostaza ta măruntă, de simplu muritor cu drept de vot, te poţi împăca lesne cu ideea că omul acela nu e un model, un idol, o fire echilibrată, o minte ageră şi luminată, un spirit superior, aflat, prin judecata lui dreaptă, profundă şi înţeleaptă, deasupra tuturor meschinăriilor şi coteriilor de ordin politic. Nu cred că te-ai simţi omeneşte confortabil să descoperi, cu trecerea timpului, că „alesul tuturor românilor” e, cum zicea Octavina Paler, un mârlan, un grobian, un duplicitar şi circar, care se dă cu neruşinare arhanghel al probităţii morale şi, în realitate, manevrează fără scrupule, ca să-şi apere gaşca şi camarila.
Omul acesta - e limpede şi de netăgăduit - a fost demis la referendum de cei peste 88 la sută, respectiv 7,4 milioane de cetăţeni care s-au prezentat la urne în 29 iulie 2012. „A fost fraudă; s-au furat două milioane de voturi!” - au ţipat, el şi şleahta (şi mai strigă ca din gură de şarpe şi astăzi). Să probeze că e aşa, să aducă dovada! După câte presimt şi văd, rechizitoriul întocmit de procurorul (recent schimbat) Lucian Papici, împotriva lui Liviu Dragnea, va fi o gogoaşă înfuriată pe placul cetăţeanului suprem de la Cotroceni, dezumflată, mai mult ca sigur, de către completul de judecată. Doar 20 (douăzeci), din peste 500 de pagini, îi dedică anchetatorul Papici „fraudatorului” Dragnea. Acuzaţiile de fraudă la adresa teleormăneanului sunt subţiri, subţirele. Nu există nicăieri un fapt, o probă directă, că Liviu Dragnea a furat sau a îndemnat electorii să fure voturile tătucului exilat demagogic în garajul lui Onaca. Secretarul gener