Rand pe rand, Romania a ratat, sau va rata, obiectivele propuse si mult laudate, spre a atinge utopica “independenta energetica”. 2013 pare sa fie anul negru al energiei romanesti.
Primul rateu major l-a constituit modificarea schemei de sprijin pentru energia regenrabila. Nu atat prin prisma scaderii subventiilor cat mai ales prin crearea unui mediu legislativ instabil, nesigur pentru orice investitor cu viziune pe termen lung. Asigurarile domnului Havrilet, presedintele ANRE, ca schema nu va fi modificata, au fost contrazise de OUG 57/2013. Despre dezastrul din regenerabile s-au spus multe. De mentionat aditional e doar ca in prezent Direcţia Generală Concurenţă a Comisiei Europene a început procedurile preliminare de investigare a prevederilor OUG privind sprijinul pentru energia regenerabilă, la cererea Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice, care apreciază că noile reglementări sunt neclare, abuzive şi neconstituţionale. Procedura preliminara de investigare a fost demarata in 13.06.2013.
Nici liberalizarea pietei energiei electrice nu a decurs fara probleme. Lasand la o parte amanarile guvernantilor aflati fie in an electoral, fie nevrand sa puna si mai multa presiune pe cetateanul platitor de facturi, liberalizarea pieţei de energie presupune nu doar creşteri graduale de preţuri pentru alinierea la preţurile europene şi dezvoltarea capacităţii de a exporta. Liberalizarea poate aduce volume importante de importuri de energie mai ieftină, pe care industria şi gospodăriile le-ar putea găsi mai potrivite sub raportul preţului decât resursele interne. Pe cale de consecinta, ne putem astepta si la exporturi ale producatorilor autohtoni de energie electrica, lucru oarecum eronat ca si gandire, caci inca nu avem capacitatea tehnica de a exporta. In plus, capacitatea instalată în exces, consumul casnic şi industrial în declin şi instalaţiile tehnolog
