„În ultimii ani am citit mai mult de o mie de cărţi proaste”
Alex Ştefănescu
(În volumul său „Cum te poţi rata ca scriitor”)
DRAGĂ DOMNULE ALEX ŞTEFĂNESCU,
Mă aflu în România. Printre cărţile primite şi discutate cu amici mei se află şi volumul DVS despre rataţi prin ratări, cunoscându-mi-se atracţia faţă de critica argumentată obiectiv şi polemica picantă, indiferent din ce domeniu. Volumul DVS m-a interesat mult, chiar dacă sunteţi doar un critic literar, deci un intermediar limitat, limitat în aria literaturii, vă apreciez, dar în acelaşi timp simpatia mea faţă de DVS este doar din compasiune, adică milă mai pe româneşte, acum, când înţeleg ce traumă neuropsihică va cauzat citirea a o mie de cărti proaste în ultimii ani. O adevărată tortură a scoarţei cerebrale, ce vă poate chiar deregla definitiv, pentru că din punct de vedere neurofiziologic o mie de cărţi proaste citite, una după alta, va poate prosti definitiv. S-a întâmplat şi cu alţii mai mari.
Deasemenea, amicii mei sunt îngrijoraţi de consecinţele acestei actiuni neglorioase – cum o numiti – dar profund dăunătoare intelectului DVS de mare critic literar, când împreuna am analizat intensitatea cu care v-aţi autoflagelat neuronii. Am calculat, e drept cu aproximaţie, că aţi citit o carte proastă la două zile şi în a treia zi, aţi scris despre ea cât vi s-a părut de proastă, în conformitate cu standardelor personale de critic cu vechime la Nicolae Manolescu. Astfel, iată, acoperim timpul ultimilor ani, cuprinzând aproape un deceniu, ţinând cont că, oricât de mare critic marathonist ar fi cineva, cineva ca DVS, are nevoie de timp şi pentru altele, cel puţin pentru necesităţile fiziologice (necesităţile fiziologice nu sunt numai cele de la WC, cum ştiu criticii literari)
Săracu’ domn ‘Alex a fost concluzia amicilor mei din jurul une