Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste ­ al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar ­, fost episcop, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi, probabil, în curând, şi fost cavaler ar Ordinului Steaua României, László Tökés a fost, este şi va fi un vector al războaielor de imagine împotriva României.

_________________________

Primul la care a participat a fost acţiunea “Salvaţi satele din România”, declanşată înainte 1989 de Occident cu sprijinul Ungariei, împotriva lui Ceauşescu. În revista samizdat Ellenpontok, dar şi la Televiziunea Ungară, Tökés, recrutat cu nu mult timp în urmă de serviciile secrete ungare comuniste, a susţinut aprig că acţiunea de sistematizare a satelor preconizată de Ceauşescu a fost concepută special pentru a demola satele maghiare din Transilvania, în perspectiva unui “genocid cultural”. Ceea ce s-a dovedit a fi o inepţie…

Imediat după 1989, László Tökés a susţinut la o reuniune ecumenică a World Council of Churches, ţinută în august 1990 la Geneva, că “la 20 martie 1990, la Târgu-Mureş a avut loc un pogrom sângeros împotriva populaţiei maghiare”. Deşi la acea dată lucrurile se lămuriseră, el continua să promoveze o diversiune lansată la 24 martie de Gyula Horn, ministrul de externe ungar, la o reuniune a Consiliului Europei ţinută la Lisabona.

Ulterior, episcopul Tökés va continua să se implice în diversiunile şi intoxicările care astăzi a devenit evident că făceau parte dintr-un război de imagine împotriva României, cea care trebuia despuiată de ultima brumă de simpatie pe care i-o conferise sângeroasa revoluţie din decembrie 1989. Profitând de falsa aură de “erou al revoluţiei”, plimbat prin Statele Unite de Federaţia Ungară pentru Drepturile Omului, Tökés va declara în februar