Despre lipsa de predictibilitate a sistemului fiscal din România se scrie şi se tot scrie, de ani şi ani de zile. Schimbările dese de taxe şi impozite îi sperie pe oamenii de afaceri şi pe investitorii străini mult mai mult decât faptul că nivelul acestora creşte. În principiu, aceştia sunt conştienţi că economia este un mecanism dinamic, în care regulile de aplicare a fiscalităţii se modifică, însă avalanşa unor transformări survenite, de multe ori, peste noapte, le aruncă în aer orice încercare de previzionare a business-ului. Şi care până la urmă se traduce printr-un cost suplimentar al afacerii.
Recent, oficialii Ministerului Agriculturii au anunţat că evaziunea fiscală în domeniul cărnii este imensă - au descoperit în sfârşit „America”! - şi, ca atare, iau în calcul o reducere a TVA la 9%, după modelul aplicat şi la pâine. Nu ştim cum vor arăta până la urmă lucrurile, dar o relaxare fiscală bucură pe toată lumea. Cel puţin pe termen scurt.
Problema este însă alta. Reducerea TVA la pâine a fost însoţită de o creştere a accizelor la alcool şi de introducerea accizelor la bunuri de lux. Este greu de crezut că la carne nu se va întâmpla la fel. Şi astfel, Guvernul Ponta scade taxele pe de o parte, le umflă pe alta, iar lipsa de predictibilitate mai dărâmă o cărămidă din încrederea investitorilor în economia românească, fie ei autohtoni sau străini.
De când s-a instalat în Palatul Victoria, Guvernul USL a modificat Codul Fiscal de vreo 17 ori. Până acum, majoritatea modificărilor au fost făcute în sensul creşterii taxelor şi impozitelor, cu excepţia celei referitoare la TVA-ul pentru pâine. Vestea mai puţin bună este că schimbările vor continua, pentru că de la 1 ianuarie sunt aşteptate altele, printre care impozitarea proprietăţilor după destinaţie, taxarea holdingurilor sau revenirea opţională la plata TVA în sistem clasic pentru societăţil