Săptămâna trecută, aflând, cică din întâmplare, că dl procuror Papici va fi debarcat de la şefia primei Secţii a DNA, dl Băsescu a luat foc, ca-n prima sa tinereţe, de pe „Biruinţa”, când ştergea, zilnic, cu echipajul pe jos şi niciun matelot nu crâcnea, că gaia şi lăsarea la apă îl mâncau. Stilul acela rudimentar mergea perfect pe vapor. Bag seamă că pe nava „România” şi sus, pe puntea Cotroceni, e mai complicat să fii corsar vechil sau arendaş. Revenind la subiect, am aflat că, fără să ţină cont (ca în atâtea alte rânduri) de prevederile constituţionale şi de faimosul pact, semnat noaptea, pe furiş, cu „pisicuţul” şi „imaturul” Ponta, dl preşedinte a pus mâna pe firul scurt şi i-a sunat pe ministrul Justiţiei şi pe procurorul general, atenţionându-i în maniera deja consacrată, de la referendumul de anul trecut: „Păi, nu e bine, domnu’ chestor, nu e bine!”. Nu-mi dau seama ce l-a oprit să-l ia la refec, cu acel telefon şi pe „copilotul” de la Palatul Victoria. Dar las’ că l-a făcut cu ou şi cu oţet seara, pe la optsprezece şi jumătate trecute fix, ora în care mult iubitul nostru preşedinte iese aproape zilnic pe televizor, ca să vorbească în dodii cu poporul, uitându-se chiorâş, cu ochiul acela special, la clasa politică compromisă, la parlamentul burduşit cu „penali” şi „puşcăriabili” şi la preda şi tonomatele mogulilor. Sintagmele ghilimetate sunt toate creaţii ale dlui Băsescu. Nici vorbă, că ele „califică” prea bine personajul, împreună cu care „facem istorie” de vreo două cincinale. Repertoriul e mult mai bogat, începând cu „ţigancă împuţită” şi terminând cu „eşti un tâmpit, că m-ai votat şi a doua oară” sau cu „un fleac, i-am ciuruit!”. Într-un fel, aceste... metafore, gen stadion sau Ferentari, ne arată că la Cotroceni avem un preşedinte, să nu zic grobian, că sună cam urât, dar măcar unul inconfundabil şi unic în Comunitatea Europeană.
Pe pa