A vorbit fiecare, după cât s-a priceput sau după cât l-a dus capul, despre lapte. S-a vorbit despre ţăranul care ia prea puţini bani pe litrul de lapte, pe de-o parte şi despre procesatorii care au investit în afacerile lor, pe de altă parte. S-a vorbit despre cine ar trebui să impună preţul pentru litrul de lapte: piaţa sau Guvernul. Şi-au dat cam toţi de la masă cu părerea despre laptele ţăranului, de la specialişti până la demnitari care au văzut vaca doar în desene, când erau mici.

Din când în când, trezit probabil din visul că va ajunge ministru, prefectul Ţintean intervenea cu aceeaşi replică: "s-au conturat câteva idei bune în urma discuţiilor". Atât de hotărât părea că zici că era gata s-o pună el de-o lege, în direct la radio.

Din seria enormităţilor debitate, amintim doar o remarcă a unui domn, chiar specialist, dar căruia nu-i dăm numele, pentru a nu-l face de ruşine. Remarca era că, dacă radioul cu pricina ar fi existat în urmă cu câţiva ani, problema laptelui ar fi fost rezolvată. Nu domnule, presa nu rezolvă problemele, nu mai trăiţi cu iluzia asta! Presa informează, face audienţă, exploatează subiecte. Nu există niciun radio salvator, totul e pentru audienţă, în scopuri economice!

Dezbaterea a fost iniţiată de un post de radio local, care, deşi s-a erijat în apărătorul ţăranului român, credem că nu este total naiv şi inconştient de faptul că actuala putere şi asociaţiile crescătorilor de animale sunt „o vacă de muls“. Acesta a ieşit la rampă cu abordarea tipică şi puerilă, că parlamentarul trebuie să facă şi să dreagă, poate chiar să meargă să mulgă vacile gospodarilor de la sate, iar ţăranul român, săracul, să stea drept şi mândru în faţa Uniunii Europene. Ziariştii acestui post de radio uită sau ignoră faptul că aceşti ţărani şi mai ales asociaţiile de crescători au învârtit banii europeni cu