- Social - nr. 199 / 11 Octombrie, 2013 Sorin Oprescu era sa lesine de surprindere cand a aflat ca sub Piata Universitatii se gasesc ruinele Manastirii Sfantul Sava cu cimitirul aferent si ca trebuie facuta descarcarea arheologica inainte sa se faca parcarea subterana. Daca Sorin Oprescu si-ar fi intrebat la timp angajatii – respectiv istoricii de la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti – ar fi stiut ca locul unde vroia sa sape avea dedesubt niste trecut cu arheologie. Sau putea sa citeasca placa de pe cladirea unde scrie mare PSD din Piata Universitatii, pe placa scrie mic ca acolo a fost o manastire. Un prim exemplu, varianta simpla. Mai complicat este cu proprietatile maghiare din Transilvania. Primesc de multa vreme mesaje referitoare la abuzurile savarsite cu legea-n mana cu privire la retrocedari masive de cladiri, terenuri si paduri din Transilvania catre cetateni si institutii de origine maghiara. Nu am resursele si cunostintele juridice sa inteleg toate mecanismele fenomenului, pot doar sa spun ca se desfasoara la un nivel foarte extins. Ar fi interesant un studiu pe tema asta, sa stim si noi exact ce proprietati imobiliare au fost retrocedate catre supusi ai statului maghiar, care este suprafata lor, unde sunt situate (cine ar putea face asa ceva?!?). Pentru ca mi se pare o magarie infinita. Prin procesul optantilor din perioada interbelica (incheiat in 1930), proprietarii maghiari din Transilvania, ale caror terenuri au fost expropriate, au fost despagubiti. Exista un tratat de prietenie din 1954 prin care Ungaria si Romania se obliga reciproc sa renunte la cereri de despagubire. Tratatul asta a fost folosit de Budapesta atunci cand statul roman a deschis subiectul mostenirii Gojdu (o alta nesimtire infinita!) – ce mai vreti, nu ati spus ca gata cu despagubirile intre noi? Pe de alta parte, ungurii au dat-o la smecherie: retrocedarile din Transilva