Capitalismul globalist generează o imagine atipică Bisericii ca fiind o instituţie financiară care se ocupă cu afaceri profitabile. De aceea, din când în când, subiectul banilor din Biserica apare în zona dezbaterilor din presă. Unele mai serioase, altele mai tendenţioase.
Sărbătoarea Sfintei Paraschiva este percepută, în anumite ştiri, ca o mega-afacere bisericească. Optica este cumva justificată, într-o societate în care banul devine zeu, iar toată viaţa noastră tinde să fie cuantificată în termeni de profit, avere, finanţe etc. Prin urmare, a dezbate public despre banii Bisericii poate fi justificabil.
Modalitatea de dezbatere este, însă, perfectabilă. Bunăoară, în cazul Mitropoliei de la Iaşi, îmi pare că lucrurile se întâmplă mai mult în spirit de tabloid: citesc de butoaie de bani, de sume calculate prin presupuneri, de sfinţi transformaţi în afaceri. Ar trebui, ca jurnalişti, să discutăm totuşi mai serios, presupunând că ne dorim asta şi nu doar atragerea de audienţă într-un context de sensibilitate religioasă crescândă în preajma sărbătorilor bisericeşti.
Înainte de toate, am îndrăznit să cer Consilierului de presă de la Mitropolie, părintele Constantin Sturzu, un punct de vedere. Şi nu e vorba că suntem fraţi întru preoţie. Îl ştiu pe părintele ca un om deschis comunicării, care nu ocupă poziţia de Purtător de Cuvânt(sic!) fără a fi pregătit, el însuşi scriind numeroase texte publicate în presa bisericească şi laică. Iată ce a răspuns, pentru adevărul.ro:
Sumele vehiculate sunt de-a dreptul fabuloase. Nici pe departe nu e aşa. Sunt multe aberaţii în text. Noi nu colectăm taxe pe vânzarea de obiecte sfinţite pe cuprinsul municipiului Iaşi, spre exemplu...Am vrut în mai multe rânduri a face publică suma totală, mai ales că nu avem nimic de ascuns, ea oricum nu acoperă toate nevoile unei eparhii cum este Arhiepiscopia Iaşilor. Dar