Licitaţiile şi galeriile de artă contemporană pun spoturile pe artiştii inovatori, care folosesc materiale neconvenţionale.
Cu două decenii în urmă, pictura în ulei acrilic nici nu era considerată pictură şi de respect profesional se bucurau numai artiştii care foloseau, ca pe timpul lui Van Eyck, doar uleiul de in şi de nucă. Astăzi, picturile se transformă în basoreliefuri şi montaje, iar uleiul a fost înlocuit cu praf de pe stradă, cu corzi de chitară, aţă de cusut, plăci de faianţă, argilă, peşti de sticlă, beţe de lemn, foiţă de staniol, scrum de ţigară.
În loc de pânză se pot folosi plăci de granit, bucăţi de ipsos, peretele gol sau mobilierul urban. Pensula este uneori înlocuită cu acul de cusut, alteori cu sprayul, alteori cu foarfeca sau cu aparatul de sablat. Rama tablourilor e opţională.
Curente artistice noi, lansate la scară mondială începând cu anii ’50, de la expresionismul abstract la pop şi „arte povera“, au fost recuperate în ultimii 20 de ani în România. Beneficiind de deschiderea internaţională recentă, un număr de artişti, îndeosebi tineri şi foarte tineri,
s-au impus sau sunt pe cale să o facă punând un accent major pe inovaţie şi „out-of-box-thinking“, „gândirea în afara cutiei convenţionale“.
Performance cu căprioară şi lup
Mircea Cantor şi Teodor Graur sunt, după mulţi ani de inovaţie şi instalaţie, numele cele mai bine poziţionate. Laureat la FIAC, târgul de artă de la Paris, şi prezent în licitaţii internaţionale cu opere adjudecate între 3 şi 11.000 de euro, Mircea Cantor este un artist ale cărui opere apar rar pe piaţă în România. El este reprezentat de galeria Plan B din Cluj şi a avut expoziţii solo la Pompidou, Yvon Lambert, Gulbekian Lisabona, New York, Roma etc. În prezent, poate fi văzut într-o expoziţie de un an la Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti (MNAC).
Născut în 1977 şi remarcat