- Social - nr. 199 / 11 Octombrie, 2013 Astept sa fiu contrazis. Romania e, in multe privinte, o alcatuire paradoxala. De aceea e greu sistematizabila, de aceea e greu de guvernat. Reusim lucruri care, in mod normal, nu merg impreuna. Reusim de pilda, constatase deja Titu Maiorescu, sa producem forme, pentru care ne lipseste cu totul fondul. Asa ceva nu e la indemana oricui. Si ceea ce e spectaculos e ca, una peste alta, tara functioneaza, asa paradoxala, improbabila cum este! Sa dam cateva exemple. Una dintre neobisnuitele noastre reusite este sa avem un coeficient imens de poluare (in aer, in apa si pe pamant), fara sa avem o mare industrie. Industria noastra este sublima, dar imperceptibila altfel decat prin cantitatea de toxine pe care o emana. Ne otravim, asadar, fara otrava sau, mai exact, obtinem otrava din te miri ce. O alta reusita paradoxala: avem medici foarte buni si spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poti avea medici de calibru, cand mai tuturor le lipseste instrumentarul necesar pentru a-si face meseria onorabil. Si totusi si-o fac. Medicul te salveaza, "sistemul” te omoara. Alt miracol: avem o mare concentrare de "atractii turistice” si n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decat daca s-ar generaliza un mod de teleportare a turistilor, asa incat ei sa ajunga in fata frumusetilor patriei fara sa aiba nevoie de drumuri, de hoteluri si de servicii in general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflam grosolan nota de plata, pe baza ideii ca "strainul” trebuie jumulit. Mai departe: ne laudam cu elevi eminenti, foarte bine calificati la felurite olimpiade internationale, dar stim cu totii ca invatamantul autohton e in criza, ca profesorii s-au descalificat, ca scolile sunt delabrate si salariile sunt mici. Avem traditii agrare incontestabile, pamant fertil, mana de lucru, dar nu prea mai avem agricultura: mancam paine turceasca,