- Social - nr. 200 / 12 Octombrie, 2013 Se spune, si pe buna dreptate, ca politica este acea indeletnicire eminamente umana, care dobandeste incontestabile virtuti artistice atunci cand in vremuri de pace contribuie decisiv la prosperitatea poporului si la necontenita sporire a prestigiului tarii in slujba careia se afla, iar in vremuri de cumpana (crize, razboaie) ea se face luntre si punte ca sa gaseasca si apoi sa urmeze calea cea mai scurta si mai sigura pentru scoaterea natiei la liman. Cand toate iti merg din plin, dupa doua razboaie mondiale pustiitoare, dupa lungul razboi rece si dupa suita de crize (economice, financiare, politice), care cu varf si indesat si-au facut mendrele doar pe alte meleaguri (indeosebi in tarile sarace), dupa ce cu buna stiinta le-ai dat slobozenie, fireste ca in aceste conditii americanii nu pot fi decat arhimultumiti de poruncitorul lor americanism planetar, nemtii de inflexibilul lor germanism paneuropean, iar japonezii de niponismul lor imperial din Orientul Indepartat. Dar ce motive ar avea romanii sa fie multumiti de odiosul ranjet al libertatii si democratiei, care-si afirma sclipiciul in campaniile electorale si gaunosenia absoluta in rastimpul dintre ele, cand – prin respingatoarea cardasie dintre politruci si ciocoi, altfel spus, dintre demagogi si talhari – politica romaneasca postdecembrista a avansat de la lichelismul de esenta bolsevica inspre jigodismul antinational si antistatal de-acum, astfel incat din ce in ce mai multi truditori din Romania sa se simta tot mai instrainati si mai saraci la ei acasa, inclusiv in sperantele de mai bine?! Suficiente si intemeiate motive ca atatea milioane dintre ei sa-si ia lumea in cap, lasand netrebnicii ticalositi pana in maduva oaselor sa-si faca facutele dupa cum le dicteaza interesele de clan si partid... Caci daca prin clan se subintelege o gasca primitiva in gandire, insa ind