La aproape un an si jumatate de la alegerile locale si un an de le cele parlamentare, dreapta e pretutindeni, daca te iei dupa liderii autoproclamati de dreapta, si nicaieri, daca le cauti ideologia si programele.
Statistic, partidele de dreapta din afara arcului guvernamental se afla tot la mijlocul drumului ca si anul trecut: s-au pornit furtunos spre castigarea puterii, dar au ratat-o rusinos. Din pacate, nici cifrele din sondajele actuale nu prevad o schimbare cat de mica in favoarea lor.
Cine si ce impiedica lansarea dreptei?
La o prima constatare, se vede cu claritate ca nu sunt in stare, din cauza partizanatului exacerbat si a schimbarilor de umori ale lui Traian Basescu, sa realizeze o corecta si salutara diagnoza politica a starii actuale de fapt, de aceea nu pot stabili o agenda publica sumara a perioadei urmatoare, un minimum ideologic si programatic.
Nici macar nu vor sa recunoasca realitatea existentei tot pe culoarul de dreapta a PNL, aflat momentan la guvernare, iluzionandu-se ca ei sunt singurii reprezentanti ai dreptei, ca si cum dreapta asta n-ar tine cont de perceptia publica sau ar fi un certificat de premianti si de buna purtare. O asemenea patalama imaginara ii indrituieste sa se creada singurii apti sa conduca Romania.
Partide de orgolii
Ei bine, impaunarea cu o doza hipertrofiata de aroganta le paralizeaza orice incercare de a deveni credibili. Caci dreapta asta noua e formata numai din lideri cu foarte mari pretentii. Priviti aparitiile publice ale candidatilor autoprezentati pana acum la prezidentiale si veti intelege. Cu totii vor unificarea dreptei, dar cu o singura conditie: ei sa fie jupanii, ei sa fie candidatii, ei sa-i mosteneasca pozitia dlui Basescu. Or asa ceva da extraordinar de prost la electorat, satul de batalii pentru intaietate si influenta din '90 incoace.