Nu cred ca exista un subiect mai discutat in Romania decat justitia. Poate cu exceptia nuntii Biancai Dragusanu, dar asta e alta treaba. Revenind la ce e (discutabil) mai important decat aceasta, adica justitia, trebuie spus ca lungul sir de scandaluri si lupte politice extrem de dure din jurul sau nu sunt nici pe departe rezolvate.
Da, am avut o "razgandire" a ministrului Justitiei, care a propus alta serie de procurori, considerati "mai ok" si, cu asta, garantia ca numirea sefilor la DNA si Parchet e facuta doar pe baza intereselor unor persoane politice. Fie ca pe acele persoane le cheama Basescu, fie ca le cheama Ponta. Asa a fost mereu si asa e si acum, oricat a dat din gura premierul ca "nu, la el nu se intampla asa ceva". Da, sigur. Ca, asa cum trebuie apreciat la amandoi cei mentionati, alegerile le ies cateodata bine si oamenii se dovedesc a fi capabili, e altceva.
Doar ca lucrul asta, arbitrariul politicului, nu e in ordine. Poate ca o data putem avea lideri politici care pot fi bine intentionati, corecti sau interesati si alegerile procurorilor-sefi pot fi bune si alta data putem avea lideri rau intentionati, manevrati de interlopi sau pur si simplu inconstienti, care vor face numiri groaznice, absurde.
Intr-o democratie e nevoie de reguli foarte clare, nu de persoane providentiale - speranta in ele e pentru societatile primitive.
Ceea ce vreau sa spun e asta: trebuie schimbate fundamental criteriile dupa care se fac numirile de procurori-sefi in Romania. Sau, ca sa fiu si mai precis - ar trebui introduse niste criterii clare. Nu ca acum.
Acum, politicienii - bine sau rau intentionati - pot propune/numi pe cine vor dansii, fara reguli, fara criterii, fara nimic. Cea mai buna dovada in sensul asta e faptul ca fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, a reusit performanta "stelara" de a propune