De atâta amar de vreme tot aşteptăm şi noi, naivi cetăţeni de la Dunărea de Jos, să vedem, pe partea mai puţin arată şi semănată a eşichierului, cum se încheagă şi-n floreşte, dă roade, acea mult trâmbiţată (de la Cotroceni) Dreaptă, strâns unită în jurul providenţialului iubit, validă, puternică, capabilă să se ia la trântă şi să măture de pe tărâmul românesc stânga social-democrată, socialistă, criptocomunistă, decredibilizată, retrogradă etc. etc. şi acum, de vreo doi ani, intrată într-o alianţă contra firii, ce mai încolo-încoace, o „struţo-cămilă” trădătoare de neam şi ţară, cu peneliştii lui Crin. Ce-avem noi pe acestă parte dreaptă? Sub aspect politico-electoral, aproape o terra diserta. Un PDL de 14-15 la sută şi mai multe întocmiri conjuncturale - Forţa Civică, PNŢCD, aripioara Pavelescu, Alianţa DA (scoasă de la... arhivă), Noua Republică (cu vreo doi-trei cotizanţi), Iniţiativa Liberală (Chiliman Moisescu) şi, mai nou, Partidul (prezidenţial) „Mişcarea Populară” - toate chinuite de dilema hamletiană „A fi sau a nu fi/Asta-i întrebarea!”, din perspectiva lui 2014, când vor putea sări sau nu pragul electoral. Dl Băsescu le-a dat directivă să se unească într-un fel de Front („de dreapta”) al Salvării Naţionale şi să-şi desemneze şi să susţină un candidat unic la prezidenţialele din toamna viitoare. Grupusculele politice de doi-trei-patru la sută, sus-amintite, s-ar dori într-o alianţă naţională cu PDL-ul lui Blaga. Pedeliştii s-au fript o dată cu Alianţa „România Dreaptă”, care le-a adus numai ponoase la parlamentarele de anul trecut şi nu mai vor să repete nefasta experienţă.
Tot aşteptând un semn de simpatie de la portocalii, Mihai Răzvan Ungureanu n-a mai avut răbdare şi s-a autopropus prezidenţiabil. În interiorul PDL, s-a jucat cu ideea de a candida şi Lenuţa Udrea. Cuplul Blaga-Predoiu a lăsat-o să viseze frumos şi alaltăieri a anunţat