Nu că mi-aş fi făcut cine ştie ce iluzii. Constat doar, pentru a "n" oară, că aproape tot ce atinge statul se usucă. În ciuda contextului internaţional dificil, de-ar fi să menţionăm doar criza financiară din America, guvernele României merg inconştient spre prăpastie.
Şi asta în ciuda faptului că exemplul şi suferinţele grecilor sunt prea aproape de noi pentru a putea fi ignorate.
Cât mai pot rezista astfel de guverne inconştiente? Încă rezistă, având în vedere gradul de îndatorare al României relativ redus, comparativ cu alte ţări.
Unităţile economice de stat sunt găuri negre ale economiei, ţinute în viaţă doar pentru că sunt surse de alimentare ale puşculiţelor de partid.
„Să nu fim ipocriţi, toate partidele funcţionează cu bani negri”, recunoştea nonşalant Victor Ponta.
Şi totuşi, avem două constrângeri formidabile.
- Populaţia, care a văzut ce înseamnă un trai civilizat în ţări din UE şi
- Presiunea oficialilor UE şi americani care protejează statul de drept şi valorile democraţiei în toate statele din NATO şi UE. Şi în faţa cărora Victor Ponta nu suflă, se execută imediat, cum s-a văzut la schimbarea procurorilor şefi de secţie.
Liberalii aveau o vorbă, esenţială, pe care se pare că au uitat-o: „un stat este puternic nu prin câtă putere deţine, ci prin câtă putere cedează”.
Sau în altă variantă: un stat funcţionează bine când mii de motoraşe lucrează la nivel local, nu unul singur, mare, greoi, la nivel central.
Economia trebuie să se bazeze pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, să respire cât mai liber, nu sufocată de reglementări şi impozitare excesivă, pentru că se refugiază în evaziune, nici gând de conformare voluntară.
Ţara trebuie să se bazeze pe descentralizare, subsidiaritate, decizia să fie la cei pe care îi afectează, abia atunci este corectă şi eficientă.
Fiec
