Vor fi partidele româneşti – în primul rând cele care au formulat această promisiune – pregătite să includă promisiunea de demarare a lucrărilor la autostrada Est-Vest în programul electoral din 2016, sau şi atunci va fi prea devreme?

În textul de săptămâna trecută, am formulat, din perspectiva celui interesat de fenomenul politic, câteva întrebări pe marginea proiectului de autostradă Est-Vest (Iaşi – Târgu Mureş). Justificate de recentele reacţii sceptice ale unor politicieni şi tehnicieni faţă de un punct aflat pe agenda electorală a Uniunii Social-Liberale şi în programul cabinetului Ponta, consideraţiile respective se refereau, printre altele, la modul în care se ia decizia politică în cadrul USL, la relaţia dintre forţele de guvernământ şi propriul electorat, la competiţia între interesele regionale în actul guvernării, dar şi la încrederea pe care o putem avea în stat, ca iniţiator al marilor proiecte de infrastructură.

Întrebările politice sunt interesante, dar răspunsurile pot fie să nu vină deloc, fie să fie total nesatisfăcătoare, fie să fie incomplete şi aşa mai departe. Iar, în politică, nu prea lucrăm cu distincţii clare. Cu aspectele tehnice care fundamentează decizia politică, pe de altă parte, nu e atât de uşor să te joci. Greu accesibile nespecialiştilor, ele pot fi detaliate de către tehnocraţi în aşa fel încât să fie înţelese de publicul larg. Nu e nevoie ca aceştia din urmă să contrazică direct enunţurile oamenilor politici, însă, din când în când, pot chema la scepticism.

Tehnicienii care intră în sistemul guvernamental nu mai au, însă, aceeaşi libertate de mişcare. E foarte bine că domnul Narcis Neaga, şeful companiei naţionale de autostrăzi, gândeşte la fel cu superiorii săi politici (ministrul Dan Şova şi, mai sus, premierul Ponta), dar era bine dacă ne-ar fi explicat ce s-ar putea face pentru ca, şi în ţara noastră