Cînd te duci în pelerinaj, ca premierul Ponta, la marea sfîntă făcătoare de minuni din ţara asta, prinzi curaj sub aripa ei. Or dumincă, l-am auzit pe Ponta, pelerinul la sfintele moaşte ale sfintei de la Iaşi, şi i-am auzit şi pe alţii că nici un funcţionar din administraţie nu mai îndrăzneşte să-şi mai întindă semnătura pe vreun act care consemnează afaceri ale statului de cînd Băsescu i-a ameninţat pe „băieţii” din guvern cu DNA-ua. O dovadă în plus că Traian Băsescu n-are nevoie să dea telefoane, ci poate transmite mesaje de intimidare în clar. Te-ai gîndi, ca omul onest, că pe felia lui un funcţionar al statului, dacă se ştie cinstit, n-are de ce să se teamă de sperietoarea prezidenţială. Dar la cum sînt legile la noi, suficient de neclare, încît să le asigure o pîine pe viaţă avocaţilor şi pretexte de atac procurorilor cu vocaţie de dulăi politici, îi poţi înţelege şi pe funcţionarii corecţi care şi-au pus pixul în cui. Dar la cum se întîmplă lucrurile la noi, nu ştii care dintre ei se teme de pomană şi care fiindcă are căciula plină de muşte.

Marea problemă însă e că sistemul e atît de putred, încît şi un funcţionar cinstit se teme, pe bună dreptate, că-l poate atinge şi pe el cangrena sistemului. Iar din această putreziciune fac parte şi procurorii care nu răspund decît la comenzi politice şi judecătorii care ciulesc urechile la asemenea comenzi. Asta dacă ignorăm cancerul din justiţia de prin oraşele mai mici ale patriei, în care procurorul şi judecătorul sînt mînă în mînă şi. de multe ori, avocatul îşi trădează clientul fiindcă e şi el mînă în mînă cu ei. Asemenea tentative de asasinare a Justiţiei m-ar interesa să observe raportul MCV, nu că, vai, Băsescu şi Ponta nu se înţeleg asupra procurorilor fruntaşi de la DNA. Fiindcă, să fie limpede, atîta timp cît va mai conta cine pe cine pune în funcţii la DNA sau la Parchetul General, ăsta va fi