Creştin ortodocşii au prăznuit-o în urmă cu câteva zile pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, zi cu o semnificaţie deosebită din punct de vedere religios dar şi interval cu înţeles aparte în credinţa populară. Vara lui Mioi s-a încheiat odată cu sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva şI, simultan, a fost declanşat un moment important în calendarul pastoral românesc: pregătirea turmelor pentru iernat.    “Acum se face îngroparea verii” iar “ciobanii, dimineaţa, caută să  vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea; dacă stau împrăştiate, va fi uşoară). (…) Cam pe pe 15 octombrie, berbecii se lasă între oi pentru ca oile să fete primăvara, când căldura se măreşte iar iarba începe să crească pe câmp.” (Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român). Totodată, în această perioadă, ţăranii angajau ciobanii pentru următorul sezon pastoral. “La latitudinea  geografică a României, ciclul de reproducere a ovinelor şI caprinelor poate debuta primăvara sau toamna. Din motive economice, ciobanii vărează turmele de oi separat de berbeci, până la Vinerea Mare, uneori până la Arhangheli ( 8 noiembrie). Aceste zile, de slobozire a berbecilor în turmele de oi pentru împerechere, se numesc Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (Arieţilor). Astfel, mieii şI iezii fătaţi primăvara, prind sezonul abundent în hrană pentru a se pregăti de iarnă” (Ion Ghinoiu – Comoara satelor).

Cunoscută şI sub numele de Vinerea Mare de Toamnă sau Vinerea celor 12 vineri, în Panteonul roman era întruchipată de Zeiţa Venera – protectoare a vegetaţiei şI fertilităţii. Anumite practici din vechime au fost suprapuse sărbătorii religioase – reminiscenţe ale cultului preistoric închinat Zeiţei-Mamă (Maica Precesta - în calendarul popular – dar şI Dochia, Zâna Bătrână sau, cum spuneam, Vinerea Mare). În lumea satului, în mod special, sărbătoarea este ţinută cu sfinţenie pentru a nu se ab