Salvaţi Roşia Montană! Ucideţi maidanezii! Sau nu-i ucideţi! Jos Guvernul! Jos Băsescu! Jos Parlamentul! Jos toţi! Salvaţi Oltchim! Nu vă bateţi joc de CFR! Hoţi, plagiatori, şpăgari, evazionişti, mai pe scurt infractori, în toată ţara şi dincolo de ea.
Suntem - o remarcăm cel mai bine când mergem pe afară - o naţie de nefericiţi, de trişti. Întemeiat sau nu, ăsta e adevărul. Găsim nenumărate motive să ne enervăm, să protestăm, să fim supăraţi sau frustraţi. Stop! Şi atât de puţine ocazii să ne bucurăm. Chiar, vă aduceţi aminte când aţi urlat de fericire ultima dată? Când aţi ieşit în stradă pentru un succes, nu pentru un protest? Când aţi aplaudat sau felicitat pe cineva? Când aţi plâns de bucurie?
Naţionala, specie pe cale de dispariţie
Naţionala de fotbal e azi o specie pe cale de dispariţie în România - specie creatoare de bucurie! Poate nu vă place Mircea Sandu sau Victor Piţurcă. În plus, sigur aţi fi convocat jucători mai buni. Şi el la fel! Ca să nu mai zic ce titulari aş fi ales! Avem dreptul să facem asta: să fim nemulţumiţi, să protestăm, să ne dăm cu părerea. Dar, hei!, avem şi dreptul să ne bucurăm! Toţi, nu doar unii! Cu aceleaşi culori pe noi. Eu când vreau să mă bucur, mă bucur! Mulţi dintre noi am uitat asta, recunoaşteţi! E parcă mai la îndemână să protestăm, să acuzăm, să criticăm, să ne enervăm.
Astăzi suntem la un pas de Mondiale, Rio chiar se vede Răzvane. Păcat că, în calitate şi de căpitan al naţionalei, ai considerat o idioţenie să vorbim de calificare doar pentru că riscai ca generaţia voastră să fie, poate, ratată. Adică să nu ne facem noi iluzii, ca să n-ai tu deziluzii?! Mi-aş dori asemenea iluzii în fiecare zi, numai ce constatam că ne lipsesc bucuriile, uneori şi iluzia lor e mai bună decât nimic.
Ce emoţii
Îmi lipseau meciurile în care orice detaliu poate provoca o
