În urmă cu vreo trei luni, în paginile acestui ziar cât şi în Tribuna învăţământului – săptămânal adresat cadrelor didactice şi părinţilor – a fost publicat sub semnătura mea articolul intitulat: “Legea Educaţiei Naţionale, pe masa de operaţie a Guvernului Ponta”, în speranţa că actualul guvern va face o serie de corecţii cu privire la structura învăţământului, a curriculumului, revizuirea programelor şcolare şi nu în ultimul rând stabilirea unui set de cerinţe pentru evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a VIII-a şi a examenului de bacalaureat astfel încât, să înlăturăm impresia falsă a unora că şcoala românească produce numai tâmpiţi. Nu ştiu cât durează “operaţia”, sau dacă s-a terminat, fiindcă după cum se vede până acum, se pare că pacientul a intrat în “comă profundă” şi este menţinut în această stare folosind aceleaşi “perfuzii expirate” care nu mai corespund timpului pe care îl parcurgem odată cu integrarea în structurilor europene şi euroatlantice.
Pornind de la unul dintre cele mai elementare drepturi ale omului, dreptul la învăţătură consfiinţit încă prin Legea Instrucţiunii Publice din 1864, nu numai ca un drept ci şi ca o obligaţie în ce priveşte învământului primar, fiind şi gratuit, guvernarea portocalie crezând că va reuşi să ne păcălească a introdus în conţinutul Legii Educaţiei Naţionale, printre principiile care guvernează învăţământul, unul care te duce în eroare: “Principiul asigurării egalităţii de şanse”, fără să ne spună că la noi acesta nu poate fi atins curând sau poate niciodată. Dimpotrivă, există discriminări majore care se vor resimţi şi în continuare printre care şi apartenenţa la o anumită etnie, dar am să mă opresc la alte două care sunt foarte răspândire în toată ţara, atât în mediul rural cât şi în cel urban, şi anume:
1.Statutul economic al familiei unui elev: Vorbind despre “principiul asigurării egalităţii d