Publicăm în această pagină cuvîntul de deschidere şi cuvîntul de încheiere, rostite de George Banu la Întîlnirile Internaţionale de la Cluj, ediţia 2013, consacrată reputatului om de teatru.

Cuvînt de deschidere Nu împărtăşesc convingera lui André Gide: „Alege-ţi duşmanii şi lasă prietenii să te aleagă“. Nu mă pot asocia acestei afirmaţii, deşi îi înţeleg sensul. Şi de aceea, dimpotrivă, mărturisesc: „Îmi aleg prietenii, duşmanii mă aleg“. Poate că e un handicap. Conflictul nu-mi convine şi mă paralizează, nu ştiu să avansez decît pe fond de acceptare şi de afirmare. De aceea mă recunosc în dorinţa de ameliorare, şi nu în aceea de revoluţionare. În „afinităţile elective“, şi nu în fricţiunile agresive. Ionesco spunea: „Luaţi un cerc, mîngîiaţi-l şi va deveni vicios“. Asta mă consolează, confirmîndu-mi convingerea că „mîngîierea amicală“ poate produce nelinişte şi poate tulbura ordinea, că violenţa nu e imperativ necesară, că a te alia cu prietenii nu presupune un leneş consens pacifica­toriu. A-ţi alege prietenii, am fost convins dintotdeauna, implică evaluare şi exigenţă, căci nu am ca prieteni decît pe cei a căror operă o respect şi în a căror etică mă încred. Nimic nu mi-e mai străin decît o prietenie indiferentă şi o relaţie complezentă. Prietenia e o aventură comună. În acest spirit s-au conceput întîlnirile clujene care mă bucură şi mă onorează. Ele au ca fundal întrebarea: „De ce teatrul?“. De ce ne dăruim lui şi nu-l părăsim? De ce continuăm să-l iubim? Şi de ce refuză el să moară?... Răspunsurile vor fi individuale, dar întrebarea e comună. Ea ne adună la un loc. Teatrul nostru – european – rămîne legat indisociabil de noapte; şi întîlnirile la care ne invită vor fi mereu nocturne. A înfrunta noaptea şi a o explora îi atrage pe toţi cei prezenţi pe scenă sau alături de ea, actori sau spectatori. În noapte ne înfruntăm cu noi înşine, ne uităm, n