În caz de război, doar jumătate din populația Romanului are unde să se adăpostească. Cele mai multe adăposturi civile au fost construite pe vremea comunismului. Din fericire, față de alte localități din țară, cele mai multe adăposturi nu sunt “mobilate” cu borcane cu murături sau piese de mobilier vechi. Reprezentanții Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență spun că, la fiecare doi ani, adăposturile sunt igienizate și se verifică funcționalitate filtrelor de ventilație. La nivelul municipiului Roman există 12 adăposturi civile, gestionate de Primăria Roman, și alte trei adăposturi civile speciale gestionate de agenți economici. “Adăposturile civile obiective speciale sunt marcate și simbolizate, astfel încât să poată fi recunoscute ușor de către populație. Acestora li se adaugă 300 de adăposturi civile simple. La fiecare doi ani, s-au efectuat igienizări ale acestor adăposturi civile obiective speciale și, lunar, se întreprind verificări ale instalațiilor de filtroventilație”, a declarat Constantin Cudalb, purtător de cuvânt al Primăriei Roman. Aceste adăposturi speciale sunt realizate pentru a asigura protecția cetățenilor în cazul conflictelor armate, atacuri sau accidente chimice sau nucleare. Colonelul Ioan Nițică, șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență Neamț recunoaște că ultimele adăposturi civile speciale, adică cele care protejează inclusiv de o eventuală poluare radioactivă, au fost construite în anii 1981-1982. “Mai există adăposturi, construite în subsolurile blocurilor, dar care asigură protecție într-un eventual conflict armat. În mod normal, pentru construcțiile ce depășesc patru etaje și au subsol, ar trebui să existe un astfel de adăpost. Cheile de la adăposturi se găsesc la asociațiile de proprietari și este drept că, în unele cazuri și din păcate, acestea nu sunt gestionate pentru scopul lor”, a precizat colonelul Ioan Nițică. Adăp