Pe posturile de televiziune este promovată de dimineaţa până seara o femeie pe nume Bianca. (Oricât ai exploata telecomanda, plimbându-te de pe un post pe altul, tot de subiectul cu pricina dai.) Viaţa acesteia ni se serveşte cu linguriţa, cu vârf şi îndesat.

N-am reuşit să pricep cine este această Bianca, dacă ocupă vreun loc în minister, dacă este o mare actriţă de film, dacă este vreo aspirantă la premiul Nobel ori conducătoarea vreunei societăţi caritabile. Ori poate că a scris vreo zece cărţi de succes sau este o adevărată inventatoare. Oricum pare să le întreacă în notorietate pe Monica Columbeanu şi Magda Ciumac, alte produse media de tristă faimă din România. La ore târzii din noapte ziarişti sfătoşi, cu experienţă de Ferentari, se produc în faţa naţiunii, vorbind cu frenezie despre nunta Biancăi, operaţiile estetice sau inestetice, despre o cină romantică sau nu prea. În toată nebunia asta apare şi o persoană inteligentă căreia i se spune Veronica şi este psiholog, dar care reuşeşte în cele din urmă să se facă de râs, luând prea în serios o mascaradă care nu merită nici măcar doi lei jumate, cât ai da pe o pâine veche cu care să hrăneşti porcii. ,,Am iubit-o pe Bianca, m-a sedus” spune doamna psiholog, făcând o declaraţie aşa cam pe muchie de cuţit, care te poate duce cu gândul la altceva (ducă-se pe pustia neagră!) dacă nu eşti sănătos la cap. Oricum rufele murdare dintr-o lume măruntă se spală în faţa întregii Românii, ţară copleşită de probleme mult prea grave şi fără de rezolvare. În timpul ăsta se moare de cancer, de foame, scormonitul containerelor de gunoi devine o deprindere firească, minorii o iau pe căi întunecate, cutremurele pun pe gânduri o lume întreagă, sărăcia lucie face casă bună cu disperarea, sinucigaşi apar pe toate drumurile, dar ziariştii n-au timp de fleacuri... Lenjeria intimă a Biancăi pare mai de interes decât o mie de orf