La începutul acestei săptămâni, mascarada din ultimele luni cu privatizarea CFR Marfă a luat sfârşit, iar Guvernul Ponta a demonstrat încă o dată că nu ştie să guverneze decât prin înşelătorie.
Toată lumea se întreabă dacă dosarul privatizării eşuate este unul grevat de corupţie sau doar de incompetenţă. Să lăsăm Direcţia Naţională Anticorupţie să dea un răspuns acestor chestiuni. Însă, mai este posibil ca vânzarea uneia dintre societăţile devenite simbol pentru jaful la scară naţională practicat de managerul–stat, să fi fost şi o butaforie, menită să scape pielea Guvernului la examenul FMI din iunie.
Conform celor asumate de Cabinetul Ponta în cadrul înţelegerii din perioada 2011-2013, privatizarea CFR Marfă ar fi trebuit finalizată în decembrie 2012. Cum obligaţia nu a fost îndeplinită, ca de altfel multe altele, iar termenul limită pentru încheierea acordului fusese deja amânat cu trei luni, din martie până în iunie 2013, în disperare de cauză, Guvernul a pus la cale această mistificare.
Fostul ministru Relu Fenechiu, aflat la acel moment la cârma Ministerului Transporturilor, a declarat la postul B1 TV că negocierea contractului de privatizare a CFR Marfa cu Gruia Stoica (Grupul Feroviar Român - GFR) a fost făcută contra-cronometru în data de 20 iunie, pentru că Fondul Monetar Intenaţional avea nevoie de contract pentru a admite scrisoarea de intenţie în board. Miza cea mare a aprobării era încheierea unui nou acord. Dincolo, însă, de aberaţiile lui Fenechiu cu „marele bine făcut ţării”, manipularea rămâne tot manipulare, iar Executivul poate fi considerat autorul unor infracţiuni, cel puţin morale. Dacă derulăm filmul evenimentelor, acum se vede limpede că vânzarea a fost transformată de la bun început într-un scop în sine. Vorba cântecului: „Dacă nu iese, e tot aia; dacă iese, norocul nostru”.
Să ne amintim că, în prima fază, c
