Vai, dar ce se-ntâmplă? Este oare posibil aşa ceva? Tancrad, firma aia fără de care nici măcar un cancioc de ciment nu se toarnă în Brăila, a ajuns să stea cu mâna întinsă aşteptând să îi pice şi ei ceva?

Să cadă pământul pe mine, nu alta, atunci când am citit în "Obiectiv" că Tancrad a aşteptat cuminte să îşi împartă caşcavalul gaşca pesedistă condusă de Mangiurea şi Motoc, după care s-a rugat să îi pice şi ei de-o măslină acolo. Şi i-a picat: astfel, Tancrad a pus mâna pe un contract mic cât puţa de furnică, la Şcoala "Mihai Eminescu". Faza cu adevărat hazlie este că nu Tancrad a câştigat această lucrare, ci o altă firmă din Galaţi, este vorba despre Diamar Instalaţii. Iar ăştia de la Diamar, miloşi din fire, au zis să cedeze lucrarea către Tancrad. Vă daţi seama? După ce a asfaltat sute de kilometri în judeţul Brăila şi a încasat miliarde de lei din bani publici, Tancrad se bucură acum (la mâna a doua) că pune două chiuvete într-o şcoală generală. Sau montează o centrală termică, habar nu am şi nici nu mă interesează ce anume face Tancrad la Şcoala "Mihai Eminescu".

Înţeleg că o lucrare este un lucru bun pentru orice firmă, dar aici vorbim despre prestanţă. Pentru că aşa cum CT Popescu nu cred că o să ajungă vreodată să scrie editoriale pentru Gazeta de Însurăţei, nici Tancrad nu ar fi trebuit să se bucure la un mizilic de 5.000-6.000 de lei, că mai mult nu cred că va încasa din lucrarea la care am făcut referire.

Ceva îmi pare că este defect în toată această ecuaţie. Adică un anonim ca Silviu Mangiurea, care habar nu are pe ce lume trăieşte, reuşeşte să direcţioneze 7 miliarde de lei din banii Primăriei în contul firmelor la care lucrează, pentru a monta centrale termice în şcolile din Brăila, iar ditamai Tancradul stă pe bară şi fluieră a pagubă. Nu mă înţelegeţi greşit: nu le plâng eu de milă celor de la Tancrad. Dar cumva