lexUn prieten al meu stabilit în Statele Unite mi-a povestit ce regulă de viață și-a impus fiica lui, influențată de alți tineri americani. A hotărât să nu aibă niciodată în casă mai mult de o sută de obiecte. Mai exact, nouăzeci și nouă, pentru că și casa contează ca un obiect.
Am cerut explicații amănunțite, fiindcă noua țăcăneală a tinerilor din SUA mi-a blocat inteligența și n-am reușit să înțeleg de la început cum se poate respecta o asemenea regulă. Până la urmă ceva-ceva am înțeles.
Când aderi la această mișcare, faci o listă cu obiectele pe care le păstrezi, apoi pe celelalte le arunci. Lista arată cam așa: „un pahar, o farfurie, o furculiță, un scaun, un pat, o rochie, un sutien, un apartament, un ceas, un aparat de radio, o mașină, o veioză, un ac, o papiotă de ață, un pix, un pieptene“ etc. – până la o sută.
Poți oricând să-ți mai cumperi un obiect, dar trebuie să faci întâi să dispară alt obiect, dintre cele pe care le posezi. De exemplu, dacă vrei să ai încă o casă, nu te oprește nimeni, dar numai după ce renunți la un pix sau la oricare alt lucru aflat în proprietatea ta. Și, în mod similar, în caz că primești cadou un pix, poți să-l păstrezi cu condiția să te descotorosești de casă sau de altceva de pe listă.
Sunt situații în care această aritmetică funcționează perfect. De exemplu, dacă, fată fiind, aștepți vizita unui băiat, îți cumperi un prezervativ și arunci la coșul de gunoi enervantul bikini, devenit oricum inutil. Iar dacă, băiat fiind, îți aduce cineva o revistă porno, te debarasezi în grabă de laptop, la care aproape sigur n-ai să mai ai chef să lucrezi.
Dacă îți cumperi o tigaie în care să-ți faci omletă, oul din frigider îl dai temporar unui vecin. Apoi torni ulei în tigaie, arunci sticla cu restul de ulei la ghenă, recuperezi oul și îți faci în sfârșit omleta. Nici ea, omleta, nu va fi în plus, pentru că în pr