Deja cunoscut cititorilor români prin două cărţi (Intelectualii şi La naiba cu Picasso şi alte eseuri), pe cît de erudite, pe atît de simpatice – umorul său, very British, îşi spune cuvîntul, fără să jignească sau să irite –, Paul Johnson este prezent pe rafturile librăriilor româneşti cu un nou volum. O monografie, aparent cuminte şi didactică: Socrate. Un om pentru timpurile noastre (Editura Humanitas, 2013; traducerea din engleză, extrem de flexibilă, îi aparţine Lilianei Donose Samuelsson) este un fermecător eseu biobibliografic şi o glosă peripatetică pe conturul filozofiei greceşti. În centru se află „urîtul mucalit cu vocaţia fericirii“, cum îl denumeşte pe Socrate, nu fără amicală condescendenţă, conservatorul Paul Johnson. Multe dintre studiile dedicate faimosului atenian sînt centrate pe episodul final al unei vieţi trăite plenar şi cu zîmbetul pe buze – ceea ce, ştim şi noi, nu e chiar simplu. De această dată, avem de-a face cu o elegantă biografie spirituală. Figura şi personalitatea lui Socrate sînt bine conturate. O relectură a textelor lui Platon, Xenofon sau Aristotel generează şi alte opţiuni din partea lui Johnson, care nu e dispus să accepte, tale quale, tot ce i se pune pe umerii vorbăreţului Socrate. Autorul cărţii nu alunecă în picanterii de soiul celor care le dau fiori cititorilor de azi şi nu se lasă furat de tot ce s-a spus, ieri sau azi, despre Socrate – un om care nu a scris nimic, dar a gîndit şi a meditat clipă de clipă. O bună lecţie pentru noi! O carte exemplară!... „Îi sînt dator lui Asclepsios un cocoş, vă rog să nu uitaţi să i-l daţi...“ Umorul şi ironia ne pot ajuta să suportăm chiar şi moartea. Nu doar viaţa.
Scriitorul rus Iuri Dombrowski (1909-1979) este un mare necunoscut pentru cititorii români. Care au citit (cu admiraţie!) destulă literatură rusă de-a lungul ultimului secol. Chiar dacă azi