În “Dispariţia”, romanul lui Dror Mishani, un personaj întreabă: “De ce în Israel nu se scriu cărţi precum cele ale Agathei Christie sau de genul Millenium?” şi tot el răspunde: “Pentru că la noi nu se întâmplă astfel de crime. Noi nu avem criminali în serie, nu avem răpiri şi nu avem atâţia violatori care să atace femeile pe stradă.”

______________________________

Întrebarea şi răspunsul aparţin inspectorului de poliţie Avi Avraham, personajul principal al cărţii.

Într-o seară, o mamă îl informează de dispariţia fiului ei, Ofer Sharabi, un adolescent de 16 ani.

La început, poliţistul din Holon, un oraş care face parte din districtul Tel-Aviv, tratează cazul cu multă uşurinţă, bazându-se tocmai pe credinţa sa că în Israel nu există mistere de natură detectivistică, sau dacă sunt, n-au o importanţă deosebită.

Trec ore, trec zile şi băiatul nu se întoarce acasă. Neavând încotro, poliţia îşi declanşează operaţiunile de căutare a lui. Îi interoghează rudele, vecinii de bloc, colegii şi profesorii, îi cercetează computerul. şi chiar dacă neliniştile tuturor sporesc, ancheta denotă amatorism şi dezordine.

Se lansează numeroase ipoteze. Să fie o farsă a adolescentului, dornic să-şi ia o vacanţă? A comis cumva vreo poznă şi îi e greu să dea ochii cu familia? A fugit cu o fată? A fost omorât? S-a sinucis fără să lase vreun bilet de adio?

Mass-media intră în alertă, pe internet se pun întrebări despre cel dispărut, pe stâlpi sunt lipite afişe cu fotografia lui.

Evenimentele iau o turnură ciudată din clipa în care îşi face apariţia în scenă profesorul Ze’ev Avni, fost meditator la engleză al lui Ofer Sharabi, şi participant la un Atelier de literatură. El scrie câteva scrisori părinţilor lui Ofer, ca din partea acestuia, asigurându-i că se simte bine acolo unde este.

Despre aceste misive nimeni nu informează poliţia.

Şi to