Costel avea 5 ani şi şedinţele de radioterapie i-ar fi uşurat suferinţa. Medicii pediatri şi cei de la Institutul Regional de Oncologie (IRO) şi-au pasat răspunderea pentru imobilizarea băieţelului atunci când ar fi fost introdus la acceleratorul de particule.

Un copil de câţiva anişori a pierdut lupta cu boala din cauza birocraţiei, iar cazul acesta ar putea să nu fie singular. Şansele tuturor micuţilor diagnosticaţi cu tumori scad de la o zi la alta, pentru că nu li se întinde o mână de ajutor, deşi avem aparatură şi medici care să-i vindece. Costel avea doar cinci ani. A trăit mult prea puţin şi ultima parte din viaţă şi-a petrecut-o pe patul de spital. O tumoră cerebrală i-a răpit zâmbetul în urmă cu aproximativ doi ani. Diagnosticul crunt i-a îmbărbătat şi mai tare pe părinţi să caute ajutor, dar degeaba. Pacientul a ajuns la Spitalul Clinic de Copii „Sfânta Maria“ când tumora era deja extinsă. A fost operat de urgenţă şi medicii oncologi au făcut tot ce s-a putut pentru el. A început şedinţele de chimioterapie, a primit tratament, dar totul s-a împotmolit atunci când a fost nevoie şi de radiopterapie. Rând pe rând, din diferite motive, medicii pediatri şi cei de la Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iaşi au refuzat să-l trateze. Nu se putea fără sedare, nu se putea sub anestezie, nu există cadru legal, tot felul de explicaţii au fost date. Radioterapia nu i-ar fi salvat viaţa lui Costel, dar i-ar fi prelungit-o, i-ar fi alungat durerile şi i-ar fi oferit şansa să nu plece pe cealaltă lume în chinuri, să nu-şi trăiască ultimele clipe ca un condamnat la suferinţă.

Până la anul acesta, în Iaşi nu se făcea radioterapie la copii. Nu exista aparatură specifică minorilor, cu sisteme de contenţie care să-i imobilizeze. La scurt timp de la inaugurarea Institututul Regional de Oncologie (IRO) Iaşi, au fost achiziţionate două acceleratoare de particul