Sforţările numeroşilor adversari ai puterii de a transforma o manifestaţie paşnică într-o răzmeriţă care să facă Bucureştiul să arate "ca Atena" au atins în această săptămână un moment de vârf.

Anul trecut, în iarnă, a fost o ştire TV cum că dacă românii nu ies în stradă, noua lege a sănătăţii (pe atunci în fază de proiect) ar fi urmat să fie aprobată şi să intre în vigoare în aceeaşi zi; ulterior, tiranul criminal de la Cotroceni era descris ca gata să deschidă focul contra manifestanţilor. Acum a fost o ştire că guvernul criminal Ponta a omorât doi protestatari la Pungeşti şi i-a rănit grav pe alţii, încălcându-şi în sfârşit tactica de a nu interveni contra protestatarilor.

Împreună cu filme educative despre Horea, Cloşca şi Crişan prezentate la mini-televiziuni, desene pe net cu răscoala de la 1907, scene de la mineriada din 1991 ori versuri din Coşbuc invocate sau postate pe Facebook, protestul de la Pungeşti a relansat mobilizarea insistentă pentru dărâmarea actualului guvern, fie în folosul unora care combat mineritul cu cianuri şi fracturarea hidraulică doar dacă sunt făcute de RMGC şi Chevron, fie în folosul altora care le combat doar dacă de pe urma lor câştigă actualul guvern. Numărul celor care regretă că ministrul Daniel Barbu n-a fost bătut ori ucis, care îndeamnă la linşarea altor miniştri, dacă se poate a întregii clase politice, a devenit neaşteptat de mare.

Fără îndoială, mulţi dintre cei ce se exprimă pe net îşi varsă doar năduful şi nu au intenţia să bată pe nimeni în viaţa reală, iar mimetismul inerent în comunicarea pe net îi face pe cei mai tineri dintre ei să repete rapid ceea ce văd la alţii, cu uşurinţa cu care dai "share". Există însă inclusiv aspiranţi la statutul de formatori de opinie care îşi folosesc site-urile ori conturile de Facebook ca să îndemne la violenţă sau doar să anunţe "revoluţia", f