Ultimii ani au adus discuţii din ce în ce mai intense legate de economii posibil de efectuat la nivelul cheltuielilor publice cu bunurile şi serviciile. Până la urmă o măsură de responsabilizare faţă de contribuabili, fie ei indivizi sau companii şi, de ce nu, o potenţială rezervă de reducere a risipei. Mai mult, reducerile la acest capitol au capacitatea de a alimenta golul temporar lăsat de măsurile de relaxare fiscală aplicate sectorului privat corect, singurul sector ce creează investiţii şi locuri de muncă sustenabile.

Am promis in Programul de Guvernare 2013-2016 că vom reduce cheltuielile cu bunurile si serviciile (după ce dăm la o parte cheltuielile cu spitalele, medicamente s.a.). La modul riguros, formularea din program este ”raţionalizăm şi creştem calitatea cheltuielilor publice: prioritizarea investiţiilor publice; raţionalizarea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile completată de transparenţa procedurilor de achiziţii”.

Despre prioritizarea investitiilor publice voi discuta intr-o alta analiza. Aici discutam despre stadiul indeplinirii angajamentului privind rationalizarea cheltuielilor bugetare cu bunurile si serviciile.

Plec de la cateva ipoteze. Prima, analiza trebuie sa separe dinamica cheltuielilor cu bunurile si serviciile incluzand sau excluzand fondurile alocate din Fondul National de Asigurari Sociale de Sanatate. Nu are rost sa mai discutam faptul ca dinamica in cazul acestor fonduri pentru sanatate este greu de inversat atat pe termen scurt cat si pe termen lung (se cunoaste discrepanta ingrijoratoare dintre numarul mic de contribuabili in sistem si numarul de beneficiari). De altfel, vulnerabilitatea legata de cresterea iminenta a cheltuielilor cu ingrijirea sanatatii, partial din cauza imbatranirii demografice, cresterea costurilor medicale s.a. (detalii se pot consulta in Raportul Comisiei Europene - Public