■ Înainte de Nuţi,  au existat cârnaţii de Pleşcoi. Faima lor dăinuie încă, în ciuda toanelor culinare ale tranziţiei spre gastronomia sintetică. Făcătoarea de politică este şi ea în trend, iar satul buzoian  i s-a lipit de-a pururi de blazonul onomastic. Se cară unul pe altul, politician  şi cârnat, pe uliţa corporatismului de provincie şi nici că le pasă de gura lumii. Bunăoară, imitând obiceiurile neroade ale Occidentului, micuţa  aşezare şi-a serbat apetisantul brand. S-au strâns la paranghelie curioşi şi amatori de chercheleală. Edilii, ca să arate că suntem  deja în Europa, au organizat un concurs de înfulecat cârnaţi. Dar nu aşa, hodoronc-tronc, ci după minuţioase studii de impact. Calicimea s-a îmbulzit gură cască la mâncătorii de chilipiruri, încurajându-i şi susţinându-i cu strigături  neaoşe. Ce mai întreceri înjositoare  şi vulgare a scornit şi Apusul ăsta ! Totul de dragul  consumismului obscen, zeul tembel al capitalismului rapace. Cine mestecă mai multe ouă, cine sorbecăie mai multă bere, cine înghite  mai multe prăjituri, omenirea se dă în vânt să-şi  umilească propria condiţie. Iar cobaii se aruncă în cursă cu frenezie şi inconştienţă, girând spectacolul de prost gust. Aţâţat de urletele gloatei mioritice, unul dintre concurenţi, un sexagenar, s-a înecat cu bucăţile de carne tocată. Aproape că-i învinsese pe adversari, un dumicat şi gata. S-a înverzit  pe loc, sătul de ghiftuiala   moca, ochii i s-au dilatat  şi întunecat pe dată. A pierit iute,  neputincios şi  surprins de lăcomie, lăsând spectatorii fără distracţia arvunită. La Pleşcoi, un om a  murit  asfixiat cu bolul capitalismului decadent, însă nimeni nu se sinchiseşte… mâine vom şti cine a tras cele mai puturoase pârţuri, organizatorii  au vândut încă de anul trecut  biletele.

■ Cândva, la Câmpia Turzii se fabricau ţevi şi fel de fel de detalii  din oţel. Globalizarea n-a picat sin