O luptă puternică se duce între Europa şi Rusia, miza fiind aprovizionarea cu energie a continentului european. Chiar dacă gigantul gazier rus Gazprom riscă să-şi piardă monopolul, restul ţărilor europene trebuie să facă în continuare eforturi pentru a reduce influenţa Moscovei. În mare parte, infrastructura energetică şi de transport din Europa de Est este o moştenire a epocii comuniste, depăşită, inadecvată şi, mai ales, orientată mai mult spre Rusia decât spre Europa occidentală, scrie „Financial Times“.
Această situaţia nu va fi permanentă, având în vedere că zece ţări din Europa Centrală şi de Est s-au alăturat Uniunii Europene începând cu 2004 şi că economiile acestora sunt în proces de redresare, chiar dacă a fost întrerupt de criza financiară din 2008. Modernizarea nu mai este o utopie. Totuşi, această schimbare costă. Comisia Europeană a estimat, într-un raport din 2011, că ar fi nevoie de 200 de miliarde de euro pentru a îmbunătăţi infrastructura de gaz şi de electricitate din UE până în 2021. Deşi aceste proiecte au un cost ridicat, ele sunt cruciale, mai ales în condiţiile scăderii preţului energiei în SUA şi a nevoii imperative de reducere a dependenţei energetice de Rusia. Liderii europeni sunt conştienţi că trebuie să stimuleze competitivitatea atât în Europa de Est, cât şi în Vest. „Pentru prima dată de la căderea Uniunii Sovietice, vedem primele indicii ale subminării capacităţii Rusiei de a influenţa regiunea”, a declarat Alan Riley, specialist englez în legislaţia domeniului energetic, citat de „Financial Times“.
Piesa de rezistenţă a strategiei Uniunii este al Treilea Pachet Energetic, care vizează introducerea unor reguli comune privind pieţele de energie electrică şi a gazelor naturale în statele comunitare. Practic, ţările care aplică această strategie vor fi nevoite să separe producţia de reţelele de furnizare şi cele de transp