Unul dintre avocaţii pe care-i întreb din cînd în cînd ce părere au despre cîte un caz mi-a spus, cînd a aflat că Adrian Năstase n-a fost exclus din Baroul Bucureşti, după condamnarea la închisoare, că Baroul ar trebui să găsească o explicaţie absolut convingătoare pentru această decizie. Pentru cine nu ştie, dacă un avocat suferă o condamnare penală, fie şi cu suspendare, îşi pierde dreptul de a exercita această meserie.

Majoritatea Consiliului Baroului Bucureşti a hotărît că ceea ce a păţit Năstase n-ar produce prejudicii profesiei de avocat. Prietenul meu e de părerea că această decizie fără precedent face loc la precedente. Aşadar că e periculoasă, fiindcă statutul avocaţilor nu prevede excepţii atunci cînd spune „În cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.” acesta nu mai poate profesa. Nu-i ia nimeni diploma, dar nu mai are dreptul să apară la bară.

Excepţia Năstase i-ar putea face pe toţi avocaţii care au suferit condamnări şi cărora li s-a aplicat acest punct al statutului să ceară să fie reprimiţi în Barou. Chiar dacă în cazul lui Năstase se poate spune că nu a fost condamnat pentru ceea ce a făcut ca avocat, ci ca premier şi ca şef de partid, faptul că el era şi avocat cînd a fost condamnat ar trebui să ducă la excluderea lui din Barou. Dacă Adrian Năstase ar obţine la CEDO o sentinţă care să-l declare nevinovat, atunci ar putea Baroul spune despre condamnarea sa în România că nu-l pune „în stare de nedemnitate” ca avocat.

Un avocat care ajunge în puşcărie sau e condamnat cu suspendare, chiar dacă n-a fost condamnat în calitate de avocat, era şi avocat actunci cînd a comis faptele pentru care suferit condamnarea. Adică a încălcat legea, în ciuda faptului că, avocat fiind, ar fi trebuit să ştie unde să se oprească şi să se fi opr