Mai toţi liderii puzderiei de întocmiri politice conjuncturale, aşa-zise „autentic de dreapta”, declară obsesiv prin ziare, pe televiziuni, că şi-ar da fericiţi mâna să închege o alianţă puternică, alternativă la colosul USL de la putere, ca să câştige alegerile din anul viitor. E un refren pe care îl tot auzim de un an de zile: „Trebuie să scăpăm ţara de «penali» şi de guvernul Ponta!”; „Să dăm viaţă măreţelor idei şi proiecte ale iubitului nostru preşedinte, Traian Băsescu!”. Uşor de zis, cam greu de făcut, după cum se-arată şi evoluează lucrurile cu „coagularea polului forţelor politice de dreapta”. Ideea a ieşit, cum se ştie, din creuzetul politic de la Cotroceni. Dl Băsescu e creatorul providenţial, de veghe la fericirea naţiei, care a pus pe tapet acest măreţ proiect şi i-a dat un ţel clar şi luminos, mai ales după lunga vară fierbinte a ultimului referendum. Prima lui obiectivare se întâmpla, cam pompieristic, ce-i drept, în toamna trecută, când, ca să-i facă hatârul liderului maxim, Blaga şi pedeliştii au acceptat să fie pilonul de bază al „Alianţei România Dreaptă”. Atunci au venit sub aripa ARD alcătuirile de conjunctură - Forţa Civică, Noua Republică, ţărăniştii - aripa Pavelescu - sperând să ia voturi şi să intre în parlament. Când să împartă beneficiile, n-au mai fost destule fotolii parlamentare, nici măcar pentru PDL, care de-abia, de-abia s-a căpătuit cu ceea ce a mai rămas doar la redistribuire, de pe locurile doi şi trei.

Revenind astăzi pe agendă recoagularea a ceea ce a fost spulberat în urma parlamentarilor din toamna trecută, PDL suflă şi în iaurt, spunându-le veleitarilor că, dacă mai vor alianţă, atunci să binevoiască să vină în Modrogan şi să se lase absorbiţi prin fuziune. Însă, pe cât de mititei şi fără audienţă sunt alde Ungureanu, Pavelescu, Neamţu, Moisescu, Tomac, pe atât de sus le ridică nasul orgoliile de şefi cu mari