De regulă, când te uiţi la o fotografie, cei prezenţi acolo îţi zâmbesc care-cum pot, în dorinţa de a lăsa urmaşilor o înfăţişare frumoasă, dar şi optimistă, chiar dacă nu au niciun motiv s-o facă, aşa cum se întâmplă în zilele noastre uselisto-pedeliste. E o mică prefăcătorie din partea lor, care vine, de cele mai multe ori, după clasicul îndemn al fotografului: ”Zâmbiţi, vă rog!” Fotografiile la care mă refer sunt făcute la propunerea celui cu aparatul, care vrea să câştige şi el un ban, sau la rugămintea celor care vor să aibă o amintire peste ani şi ani. Aceste două feluri de fotografii reprezintă cam 98-99%, poate mai puţin, din totalul celor realizate pe mapamond. Celelalte sunt realizate pe furiş, fără ca protagoniştilor să li se mai spună chestiunea cu zâmbetul, sau pe stil vechi, mai ales în Moldova - ”Păsărica!”. Nu prea am înţeles niciodată de unde vine ”păsărica” asta. Zilele acestea a apărut în mass-media o astfel de poză, cu trei personaje politice de la noi, care nu au dorit să se ştie că s-au întâlnit: şeful statului, micuţul Emil, fost prim-ministru în guverne fără număr şi viitoarea candidată la prezidenţiale – Elena, care în loc să-şi dorească un soţ, vrea să fie un preşedinte burlac, ca să vorbească toată Europa de noi numai de bine. Doamne, ce solidaritate va fi atunci între preşedinte şi băieţii-consilieri, nu ca acum! Cei trei stau la o masă, într-un restaurant de pomină, şi vorbesc. Parcă numai doi dintre ei, aşezaţi faţă în faţă, care se privesc ochi în ochi. Emil, aşezat mai la colţul mesei, chibiţează. Imaginea nu e prea clară, pare a fi luată din spatele unei perdele transparente. Să privim şi noi de după perdea, să comentăm în şoaptă, să facem o mică bârfă ca la români, dar să nu ne audă cineva. Sssst! Oare cum o fi fost surprinsă poza, în plan orizontal, de la nivelul unui om aşezat pe scaun, fără ca cei trei să tresară? Tot cu un nastu