Un flăcău român de 21 de ani a fost găbjit cu o traistă de droguri la el, pe un aeroport din Malaysia. Pentru asta, a fost condamnat la moarte. Logic. Numai că, de când presa românească a publicat ştirea, s-a dat drumul la un bocet colectiv, cu rugăminţi pentru a-l ierta pe traficant, că-i tânăr şi n-a ştiut ce face.
Bineînţeles că ăia nu-l vor ierta. Malaysianului i se fâlfâie de un european idiot. Aşa şi trebuie. În astfel de ţări legea e aspră şi clară: dacă faci aia, primeşti pedeapsa. Numai românii s-au obişnuit să încalce legea şi apoi să se milogească pentru a fi iertaţi. Fiindcă acesta e obiceiul casei la noi. Doar aici - unde judecătorii, avocaţii şi procurorii fac trafic de justiţie falsă – e obiceiul să-ţi baţi joc de lege şi să nu dai de naiba.
Salutam acum câteva luni strângerea laţului în jurul celui mai corupt judecător din zona Moldovei. Cel care îi scapă de fiecare dată pe corduneni şi pe alţi criminali. Numai că insul n-a păţit nimic. Judecă din nou la curtea, pardon, ograda de apel, se întâlneşte iar prin parcări cu avocaţi de la care primeşte traiste cu zeci de mii de euro.
De ce n-a păţit nimic? Datorită jocurilor murdare pe care le fac serviciile secrete româneşti. Probabil că insul s-a decis să coopereze. Mai pe româneşte, să obţină informaţii de la clienţii lui criminali şi să le toarne la băieţii cu ochii albaştri ca Voroneţul.
Recunosc că uneori asemenea târguri sunt necesare. Dar eu rămân la părerea că lepădătura respectivă trebuia sacrificată. Pentru a da un exemplu altor magistraţi corupţi. Aşa însă de ce ar fi judecătorii noştri cinstiţi, când îl văd pe ăla că nu păţeşte nimic? Fiindcă, repet: insul e notoriu pentru necinstea sa. Toţi marii calificaţi în crima organizată cotizează la el.
Mai există în Moldova noastră un procuror care stopează toate dosarele în care e implicat o secătură din fruntea psd. Serv
