- Social - nr. 206 / 22 Octombrie, 2013 Fiecare dintre noi vede lumea intr-un mod diferit. Un copil mic intelege mai putin dintr-o anumita situatie decat un om mare. Daca povestesc o intamplare la trei oameni, fiecare isi va imagina altfel intamplarea pe care eu am spus-o. Dar cine stie cel mai bine cum s-au petrecut lucrurile in acea intamplare? Eu, pentru ca eu am fost acolo, eu am privit cu propriii ochi si as putea spune ca amintirea mea este cea mai aproape de realitate. Dar daca privim un spectacol de teatru mai multi oameni? Sau suntem spectatori la un meci de fotbal? Atunci cu totii am fost martori directi, am asistat personal la acel eveniment. Iar atunci cand mergem acasa, le povestim celor care nu au fost ce am vazut, cum s-a desfasurat meciul sau piesa de teatru. Eu povestesc intr-un fel, iar colegul meu istoriseste varianta lui. Care este povestea adevarata? Cine a descris realitatea, asa cum a fost? Am putea spune ca amandoi sau poate niciunul. Nu vreau sa intru in confuzii. Scopul a ceea ce am prezentat mai sus este sa ne punem o intrebare: oare tot timpul cand vad ceva si apoi spun altcuiva ceea ce am vazut am dreptate? Eu am parerea mea, tu ai parerea ta. Cand sunt nervos, ceea ce spun este pe de-a-ntregul adevarat? Nu. Starea de tulburare pe care o am distorsioneaza adevarul. Dar ce este adevarul pana la urma? Caci acesta este un lucru fundamental. Adevarul matematic ramane neschimbat, insa sunt lucruri care astazi se spune ca nu sunt bune, iar maine se spune ca sunt bune, iar aici apare problema. Credinta crestina ne invata ca Adevarul este o Persoana – Dumnezeu. Mantuitorul spune despre Sine: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14, 6). Nu este un concept, nici o notiune, abstracta, ci o Fiinta deosebita cu care noi, oamenii, ne asemanam. Noi avem ratiune, vointa si simtire. De la Dumnezeu le avem acestea, iar El este o Persoana care gandeste