O dumă de șapte stele din politichia de la noi zice că în laboratoarele partidelor se mișcă un nou model de șăf de cejeu, care să fie și arătos, și absolut nou, și cu priză la alegătorul ostenit dar nehotărât. Bașca n-ar strica să fie fromoșel de pus în ramă, cu neuronul pe loc repaus și să fie cuminte ca o mironosiță la împărtășanie. Acuma, după ce ne-am stricat de râs la auzul acestei dume, a mai trebuit să ne facem o perfuzie cu rachiu de smochini când am aflat candidatul care corespunde întocmai cerințelor laboratoarelor pomenite. E vorba de nimeni altul decât de cel ce ne salvează în caz de dezastre, epidemii și calamitățuri, recte dom` colonel Nițică (pe loc repaus, la stânga-mprejur!). În târgu cu cetate păstorit de dom` premare Harpa se făcu de a fost reprimit în pesedeu un dom` profesor cu nume de povestitor, cam incomod de felul lui, că nu l-o vrut multă lume prin bătătură. Că omu` e abraș la verbe, bașca are și ceva tainic cu junele șăf de la pesedeu, că nu degeaba l-o proptit în mărime la partid pe vremurile când junele era puber în politică cu îndemnul la șăfu` de atunci: „Apoi, ia-l pe lângă tine și dacă vreodată mișcă-n front, îi spui ce-ți zic eu atunci și se liniștește brusc!“. Acuma, ce poveste o avut de-i spus lui dom` șăf de atunci dom` profesor recent primit în pesedeu, aparține altor vremi, dar cu oarece rezonanțe deșpre cine și cum, care și de ce, bașca, pentru când. După șădința de la cejeu, cumătru den dreapta cu perciunii până la gumari, o stat cu neuronu la apă rece și o scos o zicere după care și la cejeu se aplică sintagma „la tăți ni-i greu!“. Că săracii conselieri dau cu stângu-n dreptu` ca la fotbal, bașca confundă indicățiile șefului ca tronfi de la șeptică. Majoritarii se uită chiorâș unu la celalant și de sus în jos și nu înțăleg de unde trebe să vină votu. Nici botoanele nu mai sunt cum erau odată, că uneori se aprind când tușești,