Întârzierea sau modul mai mult decât ciudat în care se rezolvă cazurile de revendicare a unor terenuri şi clădiri confiscate abuziv înainte de ‘89 creează situaţii care le dau mult de furcă autorităţilor locale. Un caz edificator este cel al Parcului Buziaş care, deşi are nevoie de o reabilitare cât mai grabnică, nu poate primi niciun leu, nici de la bugetul de stat, nici din fonduri europene, până când proprietarii săi nu sunt despăgubiţi. Dosarul aşteaptă din 2009 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără să fie rezolvat.
O revendicare problematică
Nu este niciun secret faptul că mai multe proprietăţi importante din Buziaş sunt revendicate de moştenitorii lui Jacob Muschong, industriaşul care, în anul 1906, a achiziţionat băile din localitate şi, ulterior, în jurul lor a dezvoltat una dintre cele mai importante staţiuni balneare din România. Nepoata sa, Margareta Wening, singura moştenitoare a averii de milioane de euro a industriaşului bănăţean, locuieşte în Germania şi a împuternicit delegaţi care au întreprins demersurile de revendicare, cărora li s-a dat câştig de cauză.
Urmaşii lui Muschong ar fi trebuit să recupereze, numai de la Băile Buziaş, peste 200 de hectare de teren – doar parcul aflat în centrul staţiunii are 37 de hectare –, patru hoteluri, vile de cazare şi clădirile în care au funcţionat Băile 1 şi 2. Proprietăţile fuseseră pierdute odată cu naţionalizarea.
Cel mai important obiectiv turistic al oraşului, parcul, care este primul pe lista de revendicări, este domeniu public şi nu poate fi, însă, retrocedat. Ca urmare a demersurilor iniţiate de Primăria Buziaş, iniţiatorii acţiunii de revendicare au acceptat soluţia despăgubirii în echivalent bănesc. Problema este că dosarul de despăgubire a fost depus încă din februarie 2009 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgu
