După 13 septembrie 1872, Gara Ploieşti a fost locul unde omul obişnuit îi vedea pe viu pe oamenii despre care citise în gazete sau auzise vorbindu-se în piaţă, un spaţiu al socializării, care a schimbat obiceiurile, moda, limba, loisir-ul. Toţi regii României au tranzitat prima gară a Ploieştiului, unde erau întâmpinaţi cu ritualuri fastuoase

La 13 septembrie 1872, linia Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Galaţi-Roman a fost inaugurată oficial şi, odată cu ea, şi gările de pe traseu: Bucureşti, Ploieşti, Buzău.

Calea ferată şi rolul ei în istoria oraşului Ploieşti

Majoritatea cercetătorilor istoriei căilor ferate consideră că, în secolul al XIX-lea, acestea au însemnat pentru contemporanii lor ceea ce astăzi reprezintă pentru noi computerul.

Căile ferate au avut principalul merit că au învins tirania distanţelor, iar prin ele, Europa a inventat viteza. Dacă, la 1796, de la Ploieşti la Bucureşti, diligenţele poştei făceau 13 ore, în 1872, trenul parcurgea aceeaşi rută în doar 2-3 ore. Acesta era marele merit al căilor ferate, al trenurilor, care deveniseră dintr-o dată un adevărat vehicul de inginerie socială. Prin intermediul căilor ferate, totul devenise mai accesibil, iar progresul şi beneficiile lui erau palpabile pentru omul de rând.

Ploieştiul a fost unul dintre primele oraşe româneşti privilegiate de construcţia căilor ferate. Decizia construirii căilor ferate, aici, a fost dictată în primul rând de factorul amplasării geografice, la întretăierea drumurilor spre Ardeal şi Moldova, iar în al doilea rând, de lobby-ul unei generaţii extraordinare de ploieşteni, posesori ai unui spirit civic ieşit din comun.

Amplasarea favorabilă şi spiritul civic ploieştean au făcut ca atunci, în 1868, când s-a luat decizia construirii coloanei vertebrale a căilor ferate din vechiul regat, linia Bucureşti- Galaţi-Roman, Ploieştiul să fie inclus pe traseul