E deja un truism al gândirii economice, afirmat de Eugene Fama cu peste 40 de ani în urmă: piaţa de capital ajută la o mai bună alocare a capitalurilor.
Statul român se aşteaptă să obţină peste 300 de miloane de euro din vânzarea unui procent de 15% din acţiunile Romgaz SA. Cea mai mare ofertă publică din istoria bursei de la Bucureşti vizează o sumă de bani care se situează cam la jumătate faţă de aşteptările iniţiale ale autorităţilor, bani care vor merge la bugetul de stat şi nu în conturile companiei.
Este indubitabil că intermedierea ofertei de către Goldman Sachs creşte substanţial şansele de reuşită, în primul rând prin forţa grupului, dar şi prin modul în care a fost conceput acest IPO. Preconizatele activităţi de stabilizare care ar urma să aibă loc după închiderea ofertei pentru a stopa o evoluţie negativă a preţului reprezintă un demers binevenit pentru menţinerea încrederii investitorilor în titlurile SNG în perioada ulterioară începerii tranzacţionării.
Marea întrebare însă este ce se va întâmpla apoi, după terminarea ofertei şi după încheierea eventualei perioade de stabilizare, care poate dura maximum o lună. Va fi suficient de lichidă acţiunea SNG pe bursa de la Bucureşti? Va putea reprezenta un „driver“ de creştere a încrederii investitorilor în titlurile altor companii listate la Bucureşti, astfel încât să aibă un impact pozitiv asupra lichidităţii generale?
Răspunsul e simplu. Simpla listare a Romgaz nu va schimba nimic din aspectul general al pieţei. Fără o strategie amplă de dezvoltare a pieţei de capital din România care să aibă în vedere pe de o parte aplicarea eficientă a normelor privind protecţia investitorilor, guvernanţa corporativă, iar pe de altă parte stimularea finanţării prin intermediul pieţei de capital, singura realizare notabilă va rămâne încasarea celor 300 de milioane de euro la bugetul de stat. @N_