O adevărată colecţie de ironii, reproşuri cu aere de superioritate elitistă sau revelaţii de moment populează în ultimile zile, mesajele unor persoane de „top”, aflate vremelnic la guvernare. Protestele spontane „Rosia Montana” se prelungesc nedefinit.

Probabil la capătul răbdării, dincolo de savoarea indiferenţei la adresa preocupărilor şi nevoilor populaţiei, aceşti „iluminati” de cartier ai extracţiei aurifere şi gazoase sunt sinceri atunci când îşi exprimă nedumerirea şi nemulţumirea faţă de cei ieşiţi în stradă.

Personaje autoinventate, cu o siguranţă de sine, demnă de o guvernare copleşitoare prin performanţe istorice şi prin dedicare eroică unor cauze istorice împărtăşite de poporul român se dau contrariate de proteste neautorizate. Câtă ambiţie !...

Oare de ce a devenit, această populaţie, aproape subit, nerecunoscătoare, lipsită de admiraţie, de adulare chiar ?! Unde sunt băile de mulţime, ropotele de aplauze, uralele vioaie, zâmbete şi strângeri de mână încărcate de admiraţie şi bucurie?!

O simpatie elementară între reprezentaţi şi reprezentanţi este până la urmă o problemă de bun-simţ... De unde vine această înstrăinare?!

Iată câteva surse:

1. Neasigurarea normalităţii vieţii curente prin ignorarea nivelului de identificare a populaţiei cu dimensiuni de bază a realităţii şi accesul efectiv, rezonabil la acestea. Modul haotic, marcat de decalaje tot mai grave în utilizarea resurselor primare bulversează existenţa individuală şi colectivă. Conservarea mediului natural, a patrimoniului cultural, a memoriei istorice împing viaţă curentă într-un primitivism gregar. Nesiguranţa care marchează starea de sănătate individuală şi colectivă au instalat de fapt un adevărat „handicap colectiv” etc.

2. Concentrarea, izolarea puterii în cercuri restrânse, la vârf sau în nuclee locale scăpate aproape complet de un control public i