Preselecţia pentru o căsătorie reuşită e ca un test pentru astronauţi. Trebuie să fii perfect ca să obţii permisul. În acest timp, adevăratele amoruri se consumă fără examen de admitere. Un amic mi-a spus cândva că o amantă neepilată e întotdeauna mai apetisantă decât o nevastă care se defrişează şi se cremuieşte la timp. În nesfârşita mea amabilitate, pentru care sunt renumită, i-am spus că e subiectiv (sau cretin, ceva de genul ăsta). Abia nişte ani mai târziu, când o vecină slabă a divorţat din cauza amantei grase a soţului ei, l-am reabilitat pe gânditorul susmenţionat. Ia-ţi, mireasă, mutra bună Corina, o fostă colegă, a început să fie femeie în ziua când a încetat să fie nevastă. Se măritase peste viteza maximă admisă, la 18 ani, cu Nelu, care-i furase luna de pe cer (şi nu i-a mai dat-o înapoi nici până azi, dar asta e altă poveste). Totul a fost conform normelor în vigoare, el i-a făcut multă curte înainte de a-i face un pic de casă, deci a respectat desfăşurătorul. Nici n-avea încotro, deoarece tatăl Corinei îşi făcea cunoscut regulamentul, de câte ori îl vedea pe Nelu. Curtezanul stătea în rama uşii, ca la cutremur, cu un bucheţoi în mână, întrebând sfios dacă domnişoara e gata pentru promenadă. Tatăl cârlanei îl scana din cap până-n buzunare şi îi punea în vedere că, dacă n-o aduce acasă cam până începe Teleenciclopedia, unde-i stau picioarele acolo-i va sta şi cel puţin un dinte ultracentral. Fata ieşea din casă îmbrăcată ca domnişoara Cucu. Avea fusta de-o palmă sub rotule şi bluza de-o palmă peste locul unde teoretic era pieptul – doar că el era cuvios camuflat de cel mai urât sutien din lume. Nelu era să facă infarct când a cerut-o de nevastă pe Corina, având în vedere că tatăl ei îi asculta discursul tembel cu mâinile-n sân şi sprâncenele împreunate în nod marinăresc. La nuntă, ginerică era fericit. Sau cel puţin aşa grăia mutra lui, în faţa miresei